| Doamne, dăruieşte nouă linişte
|
| Pentru a ne mpăca cu ceea ce nu se poate schimba,
|
| Dă-ne nouă voinţă pentru a schimba ceea ce se poate
|
| Şi ntelepciune pentru a deosebi una de alta.
|
| Din ce n ce, rămn oameni mai puţini care ar putea
|
| Să se bucure cu-adevărat de bucuria altora,
|
| Dar dacă o iei altfel, ţi pare că mereu
|
| Să descoperi lucruri bune e uşor, dar să le faci e greu
|
| ntinzi o mnă spre o altă mnă punnd ceva
|
| Sigur te-asiguri se uită cineva ori ba
|
| Spunndu-ţi numele mndru n gnd spre Cel De Sus
|
| n timp ce ţi doreşti cu mult mai mult dect ai pus,
|
| Dăruieşte, spun oamenii bătrni
|
| Ce au mai multe zeci de ani, dect degete la mini
|
| Şi ei au primit n dar aripi cu care
|
| Din păcate-aşa şi nimeni nu i-a nvăţat să zboare
|
| Alergi o viaţă pentru a face-o casă doar a ta,
|
| Ca pnă la urmă nici să mai apuci să stai n ea.
|
| Privind la toate ca la un vis pur omenesc
|
| La care noi visăm, iar la alţii se-mplinesc
|
| Avem nevoie de linişte pentru a ne mpăca
|
| Cu lucrurile care nu suntem n stare să le mai schimbăm
|
| Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu dă-ne voinţă
|
| Şi ntelepciune de-a face ntre ele o diferenţă!
|
| Iubeşte-ţi aproapele- am nvăţat demult
|
| Bate şi ţi se va deschide- ne sună cunoscut
|
| Ne ingorăm neamul, nu ne respectăm fraţii
|
| Noi pe noi nu ne-nţelegem, dar vrem să ne-nţeleagă alţii
|
| Parcă şi luna are mai multe luni dect smbete
|
| Şi soarele parcă nu mai are acelea-şi zmbete
|
| Ori poate şi-un bine dacă-l faci trebuie făcut bine
|
| Din suflet, fără motiv şi să nu te vadă nimeni
|
| E plină lumea de lume, dar nu şi de oameni
|
| Vezi, deja nu mai creşte, ceea ce semeni
|
| Ai vrea, să faci, şi tu, parte din gemeni
|
| Dar practic nu găseşti cu cine-ai vrea să semeni
|
| Trăim vremelnic prin ceea ce din jur primim
|
| Dar vom trăi veşnic doar prin ceea ce dăruim
|
| Şi-ar trebui să ne grăbim, căci viaţa-i cu mprumut
|
| Cu ct mai mult puţin rămne, cu att puţin e tot mai mult!
|
| Avem nevoie de linişte pentru a ne mpăca
|
| Cu lucrurile care nu suntem n stare să le mai schimbăm
|
| Iar pentru acelea care pot fi schimbate, tu dă-ne voinţă
|
| Şi ntelepciune de-a face ntre ele o diferenţă! |