| Cîntec de zori din lumi fãrã de sori |
| Treze_te amurgu' negru |
| Mii murind, ascultã puterea viilor |
| ªi carnea, mi-i mai aproape |
| Carne ce simte greutatea spiritului, descãtu_at |
| Suflet, desãvâr_ind ce mintea nu mai prinde |
| Lumi ce se despart, din nouri fãrã soare |
| Rodesc destine, desprinse din suspine |
| Ars soare cu pãmânt încins |
| Dogorît, sufletu’n coborî_ de munte |
| Piezi_ã se ridicã zãpada timpului 'mpietrit |
| Norii ce-n cerc î_i mi_ca zarea |
| Încercînd, altfel se a_eazã |
| Om descãtu_eazã, suflet dezvelit |
| De nor golit, o scarã spre cer |
| Adîncit mister o zare-n a_teptare |
| Pãmînt sterp, piatrã arsã-n pustiu de lume |
| Încet timpul încovoaie relele lumii dedesubt |
| 'nsemnaþi semenii _timei scuipã foc |
| De sus _i de jos, de jos _i în sus suflu vital firii |